Reabilitare.

Ce mult te-ai schimbat. Fără ea , fără el , fără noi . Distanţa asta îţi murdăreşte sufletul .Zâmbeşte . Caută culoare în suflet şi împrăşti-o peste tot ce ai iubit cândva . Defineşte-ţi limitele după propriile sentimente şi nu mai lăsa trecutul să-ţi influenţeze şi emoţiile pe care le-ai păstrat , ca antidot la tristeţe . Unde crezi că vrei să ajungi cu tot ce gândeşti? Ce Paradis pierdut vrei să cauţi în acestă lume , unde nimeni nu îţi apără sufletul şi unde nimeni nu e capabil să iubească? Nimeni nu o să ştie că o să pleci şi nimeni nu o să-ţi ducă dorul.Vei simţi puţină frustrare pentru că tu o să le simţi lipsa celor care , poate ţi-au uitat numele şi chipul după prima întâlnire . Ai trecut prin atâtea paturi numai ca să oferi plăcere şi să iubeşti , dar ai plecat , cu capul plecat pentru că ai primit în schimb , cuvinte jignitoare şi dezamăgire . Ai fost tu , dar te-au marcat aşa de tare toate cele care au trecut. Parcă nu mai ai demnitate . Parcă ţi-ai pus o mască pe care refuzi să o dai jos , doar ca să nu demonstrezi că încă mai ai suflet . Nu trebuie să îi doară şi pe ceilalţi doar pentru că pe tine te doare . Nu trebuie să-ţi doreşti răzbunare doar pentru că odată , nişte oameni te-au răpit în mrejele lor şi te-au chinuit pentru o plăcere absdurdă de-a lor. Erau doar ciudaţi care nu se găseau pe ei în această lume în care , atât eu cât şi tu ne răzbim să fim fericite . Te înteleg , copil pierdut . Îţi înteleg ura ce nu te lasă să închizi un ochi de frică să nu se năpustească asupra ta alţi indivizi , pregătiţi să profite de un trup ce nu mai are nici un farmec. Ai încetat să mai străluceşti . De-ai putea să dai timpul înapoi şi să mai schimbi câteva lucruri , care să te facă să te simţi mai bine . Măcar să-ţi aducă speranţa înapoi . Să mai ai vise pentru care să lupţi , prieteni pe care să îi îmbrăţişezi şi cărora să le spui că vei fi acolo mereu , pentru ei şi nu în ultimul rând răspunsuri la întrebări . Tot ce te mai leagă de vechea ta viaţă sunt sticlele de vodcă la care nu vrei să renunţi , probabil din autocompasiune . Chiar şi ele se golesc , numai să îţi arate că viaţa ta se scurtează şi poate mâine vei sta undeva ţintuită , cu ochii împăienjeniţi , implorând fantasme să te salveze de un calvar pe care ţi l-ai autoprovocat . Şi totuşi zâmbeşte . Mâine , optimismul poate să dispară. Şi tu , împreună cu el . Totul depinde de tine . Dincolo de zidurile fiinţei tale se află , cu siguranţă un "tu" total diferit , care nu are nevoie de droguri magice ca să uite că încă mai simte ceva . Cine eşti cu adevărat?...